mátcă (mắtci), s. f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui rîu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mamă. – 5. Cotorul, partea care se păstrează la un chitanțier. – 6. Năvod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matcă „regina albinelor”. Sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati „mamă” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf. matiță. – Der. mătcuță, s. f. (Banat, prietenă intimă, soră spirituală), din slov. matka, prin intemediul mag. matka „iubită”; mătcălău, s. n. (Banat, sărbătoare folclorică în marțea de după Paști), din mag. mátkáló „căsătorie” (Drăganu, RF, II, 75); mătcuța, vb. refl. (Banat, a se înfrăți). Vezi definitia »

ciúpă (ciúpe), s. f. – 1. Apă caldă, pentru baia unui copil. – 2. Baia copilului. Origine necunoscută, dar cu siguranță sl. Se poate pune în legătură cu bg. čipa „nou născut” (Lacea, Dacor., V, 397), čipkam „a îmbăia un copil” (DAR) și probabil cu sb. čepa „cameră luxoasă a unei femei”. Este puțin probabilă der. din gr. ϰύπη „concavitate” (Pascu, Etimologii, 46; Pascu, Lat., 257; Diculescu, Elementele, 468), sau din sl. kopati „a spăla” (Cihac, II, 59). – Der. ciupăi (var. ciupăra), vb. (a îmbăia un copil). Vezi definitia »

CATAZONĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kata „complet” + fr. zone „zonă”) s. f. Zonă de mare adîncime (12-30 km) a scoarței Pămîntului, corespunzătoare gradului de dezvoltare maximă a metamorfismului general, caracterizată prin temperaturi de 400-700ºC și presiune litostatică puternică, ambele crescînd cu adîncimea și puțin stres slab sau chiar inexistent. Principalele roci caracteristice c. sînt: eclogitele, micașisturile, cuarțitele și marmurele. Vezi definitia »

păúșă, păúși, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân; panză. Vezi definitia »

târșală s. f. sg. 1. stare de lehamite. 2. jenă. 3. (deț.) frică, teamă. Vezi definitia »