tevatúră (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι. Vezi definitia »

POLÚȘCĂ, poluște, s. f. Veche monedă rusească divizionară de aramă, care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec. XIX. – Din rus. poluška. Vezi definitia »

SINFIBRÓZĂ s. f. sinartroză în care suprafețele sunt legate printr-un țesut fibros. (< fr. synfibrose) Vezi definitia »

a avea stofă (pentru ceva) expr. a avea talent (pentru ceva) Vezi definitia »

DIOCÉZĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdicția unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. dieceză s.f. / < fr. diocèse, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis – conducere]. Vezi definitia »