DIZENTÉRIC, -Ă, dizenterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De dizenterie, privitor la dizenterie. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de dizenterie. – Din fr. dysentérique, lat. dysentericus. Vezi definitia »

SCORBÚTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de scorbut. (< fr. scorbutique, lat. scorbuticus) Vezi definitia »

NEMETÁLIC, -Ă, nemetalici, -e, adj. Care aparține nemetalelor. (cf. engl. nonmetallic) [Merriam-Webster] Vezi definitia »

AUTOPELÁGIC, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește permanent în stratul superior al apelor mării. (< fr. autopélagique) Vezi definitia »

PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus. Vezi definitia »