Definita cuvantului bolliac
BOLLIAC, Cezar (1813-1881, n. București), poet și publicist român. Participant la Revoluția de la 1848, susținător al Unirii Principatelor și al reformelor sociale. Remarcabil gazetar, a publicat intens la „Popolul suveran”, „Buciumul”, „Trompeta Carpaților”. Poezie socială („Din poeziile lui Cezar Bolliac”, „Colecțiune de poezii vechi și noi”), exprimînd o sensibilitate patetică. Teoretician al poeziei militante, precursor al criticii literare românești. Traduceri, însemnări de călătorie. Preocupări de arheologie și numismatică.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bolliac
AMBROZIÁC, -Ă adj. 1. cu parfum de ambrozie (2). 2. divin, minunat. (< fr. ambrosiaque) Vezi definitia »
cirác (ciráci), s. m. – 1. Client, protejat, favorit. – 2. Rubedenie, neam. – 3. Servitor, slugă. – 4. Discipol, adept. – Mr. cirac, megl. ciărac. Tc. çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι, alb. čirak. – Der. ciraclîc, s. n. (înv., protecție, favoare; ucenicie), din tc. çiraklik; ciracladiseală, s. f. (înv., învățătură, instruire). Vezi definitia »
struțác, struțácuri, s.n. (reg.) carabină mică; struț. Vezi definitia »
ȚAC interj. Cuvânt care imită un țăcănit sau zgomotul produs la tăierea unui material (cu foarfecele). ◊ Loc. adv. Țac-pac = repede, cât ai clipi din ochi. – Onomatopee. Vezi definitia »
TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak. Vezi definitia »