aișór (a-i-) s. m., pl. aișóri Vezi definitia »

doctór (dóctori), s. m. – 1. Titlu științific înalt; persoană care are acest titlu. – 2. Medic. – 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII), doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) și înainte prin intermediul sl. dochtorŭ. – Der. doctoral, adj. (grav, solemn); doctorand, s. m. (persoană care își pregătește lucrarea de doctorat); doctorat, s. n. (stagiu de calificare științifică superioară); doctoreasă (var. doftoreasă), s. f. (soție de doctor; doctoriță); doctoresc, adj. (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), s. f. (medicament, leac); doctoriță, s. f. (femeie medic); doftoricesc, adj. (înv., medic); doftoricale, s. f. pl. (leacuri, doctorii), din ngr. δοϰτοριϰά. Vezi definitia »

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. Vezi definitia »

CICLOMOTÓR s.n. bicicletă cu un motor de un cilindru, cu o capacitate de până la 50 de cm³. (< fr. cyclomoteur) Vezi definitia »

RESPIRATÓR, -OÁRE, respiratori, -oare, adj. Care ține de respirație, privitor la respirație; care folosește la respirație. ◊ (Anat.) Aparat respirator = sistem de organe care asigură respirația, structura lui fiind adaptată modului de viață al animalului respectiv și tipului de respirație. [Var.: respiratóriu, -ie adj.] – Din fr. respiratoire. Vezi definitia »