ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ. Vezi definitia »

LĂCĂTUÍT, -Ă, lăcătuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Încuiat cu lacătul. – V. lăcătui. Vezi definitia »

SPILÍT s. n. rocă bazică, cu o structură vulcanică, dar din albit, piroxen și clorit. (< fr. spilite) Vezi definitia »

MILOGÍT, -Ă, milogiți, -te, adj. (Rar; despre voce, grai) Plângător, plângăreț. – V. milogi. Vezi definitia »

SIGURARISÍT adj. v. sigurarisi. [DAR] Vezi definitia »