CHIRFOSEÁLĂ, chirfoseli, s. f. (Reg.) Faptul de a chirfosi. ♦ Zăpăceală, hărmălaie. – Chirfosi + suf. -eală. Vezi definitia »

SINTÁXĂ s. f. 1. parte a gramaticii care studiază regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze. ♦ ~ poetică = ansamblu de procedee stilistice care, folosind topica propoziției și a frazei, sporesc expresivitatea limbii literare. 2. parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. 3. ~ decorativă = ansamblul regulilor compoziției decorative. 4. (inform.) ansamblul regulilor ce descriu modul de alcătuire a programelor conexe. (< fr. syntaxe, lat., gr. syntaxis) Vezi definitia »

marámă, maráme, s.f. (pop.) 1. fâșie lungă de voal fin (borangic), cu franjuri la capete, cu care își acoperă capul femeile de la țară. 2. (înv.) ștergar. 3. broboadă subțire de mireasă. 4. văl. 5. (la pl. art.) horă la cununie. Vezi definitia »

ETMOIDÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei etmoidului. (< fr. ethmoïdite) Vezi definitia »

ACROPOSTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a prepuțului. [< fr. acroposthite, cf. gr. akroposthia – prepuț]. Vezi definitia »