CAȘALÓT s.m. Cetaceu cu un cap foarte mare și cu dinți pe falca inferioară. [< fr. cachalot, cf. port. cachalotte]. Vezi definitia »

GUYOT s.n. (Geol.) Relief submarin de origine vulcanică, în formă de trunchi de con cu secțiune ovală, care se ridică izolat pe fundul oceanului. [< fr., engl. guyot, cf. Guyot – geolog american]. Vezi definitia »

AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »

dóhot s. m. – 1. Păcură de uns osiile. – 2. Miros urît, putoare. – Var. duhot. Mag. dohot (Cihac, II, 98; Tiktin; Scriban), cf. rut. dochotĭ. – Der. dohotniță, s. f. (vas în care se păstrează dohotul); dohoniță, s. f. (dohotniță). Cf. duh. Vezi definitia »

GIMNÓT s. m. pește din fluviile și bălțile din America de Nord, asemănător țiparului, care produce descărcări electrice. (< fr. gymnote) Vezi definitia »