UNIATÍSM s. n. formulă în biserica romano-catolică, după marea schismă din 105⁴, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican. (< fr. uniatisme) Vezi definitia »

HIPNOTÍSM s. n. 1. totalitatea fenomenelor care constituie hipnoza; studiul acestor fenomene. 2. practicarea hipnozei. (< fr. hypnotisme) Vezi definitia »

ITACÍSM s.n. Sistem potrivit căruia litera grecească e se pronunță i (ita). [< fr. itacisme, cf. ita – numele literei η în greaca modernă]. Vezi definitia »

PLURALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia lumea ar fi formată dintr-o pluralitate de realități de sine stătătoare, independente unele de altele. 2. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației. ♦ P. gener. Orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multiplicitate de factori echivalenți, de principii etc. care nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizată prin existența acestei multiplicități. – Din fr. pluralisme. Vezi definitia »

CRIOTROPÍSM s. n. orientare a unor organisme sub influența frigului. (< fr. cryotropisme) Vezi definitia »