púști (púști), s. m. – 1. (Înv.) Pederast, sodomit. – 2. Tînăr, flăcău, copil. – Var. pușchi. Mr. puștu „golan”, megl. pușt. Tc. pușt „desfrînat” (Șeineanu, II, 298; Tiktin; Ronzevalle 60), cf. ngr. πούστης, alb., bg., sb. pušt (după Cihac, II, 301, rom. ar proveni din sb., căci autorul îl consideră drept cuvînt autentic sl.). Cu sens injurios s-a pierdut aproape complet în limba actuală, dar mai este evident la Alecsandri. – Der. puștan, s. m. (tînăr, copil); puștancă, s. f. (fată); puștime, s. f. (mulțime de copii); pușlău, s. m. (leneș, puturos), probabil în loc de *puștlău, cu suf. expresiv, ca în fătălău, bătălău; pușlanie, s. f. (lenevie; trîndăvie); pușlama, s. f. (leneș, puturos; golan), a cărui der. nu este clară, probabil direct dintr-un cuvînt tc. neatestat. Vezi definitia »

zopotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zopotésc, imperf. 3 sg. zopoteá; conj. prez. 3 să zopoteáscă Vezi definitia »

PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. ♦ Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre¹- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). Vezi definitia »

BETTI, Ugo (1892-1953), poet și dramaturg italian. Drame psihologice („Delict în Insula caprelor”, „Corupție la Palatul de Justiție”). Vezi definitia »

ALIFANTI, Mircea (n. 1912, Călimănești), arhitect român. Prof. univ. la București. Lucrările sale se disting prin claritate funcțională și căutări plastice înnoitoare (Aerogara Băneasa, Fabrica de confecții București, Primăria din Baia Mare și noul hotel din Bistrița). Vezi definitia »