BERNA (germ. BERN, fr. BERNE) 1. Canton în partea central-vestică a Elveției; 6,1 mii km²; 928,8 mii loc. (1988). Centrul ad-tiv: Berna. Cereale, pomicultură, creșterea bovinelor. 2. Cap. federală a Elveției, în V țării, pe Aare, centru ad-tiv al cantonului cu același nume; 298,8 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic al țării. Centru financiar și ind. (metalurgie, textile, produse chimice, mobilă, ciocolată). Universitate (1528). Muzeul Alpilor. Mănăstire gotică (sec. 13), primărie (începutul sec. 15), catedrală (sec. 15-16), biserica Heiliggeist (sec. 18). Întemeiat în 1191, orașul s-a unit cu Confederația Helvetică în 1353. Capitala federală a țării din 1848, Sediul Uniunii Poștale Universale. – Convenția de la ~, convenție internațională referitoare la protecția drepturilor de proprietate literară, științifică și artistică, încheiată în 1886, modificată și amendată în 1896 la Paris, în 1908 la Berlin, în 1928 la Roma, în 1948 la Bruxelles și 1967 la Stockholm. Vezi definitia »

DANDANÁ, dandanale, s. f. (Fam.) 1. Întâmplare neplăcută; belea, bucluc, încurcătură. 2. Zgomot mare, tărăboi; petrecere gălăgioasă. ◊ (Înv.) Clopot de dandana = clopot de alarmă. – Din tc. tantana. Vezi definitia »

GRĂPȚĂNÁ, grắpțăn, vb. I. (Var.) Zgrepțăna. (cf. zgrepțăna) Vezi definitia »

TALONÁ vb. I. tr. 1. (sport) a urmări pe adversar, a presa puternic. 2. (fam.) a urmări pe cineva de aproape, a se ține scai de cineva. II. intr. (rugbi) a face să iasă balonul din învălmășeală. (< fr. talonner) Vezi definitia »

HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna. Vezi definitia »