CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. fructul coniferelor. (<fr. cône, lat. conus) Vezi definitia »

IZOTRÓN s. n. aparat nuclear pentru separarea izotopilor. (< fr. isotron) Vezi definitia »

ANTICICLÓN s. n. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină. (< fr. anticyclone) Vezi definitia »

POANSÓN s.n. 1. Unealtă de oțel cu vârful gravat, folosită pentru marcat, ștanțat etc. 2. Unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poinçon]. Vezi definitia »

ORIÓN s.n. (Astr.) Constelație între emisfera boreală și cea australă, situată deasupra ecuatorului. [Pron. -ri-on. / < lat. Orion – vestit vânător omorât de Diana și așezat apoi pe cer ca constelație]. Vezi definitia »