Definita cuvantului agheasmă
AGHEÁSMĂ s. f. Apă sfințită după ritualul bisericesc. ♦ (Glumeț) Rachiu. [Var.: aiásmă s. f.] – Slav (v. sl. agiazma < gr.).

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu agheasmă
DIFERENȚIÁLĂ s.f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. [Cf. fr. différentielle]. Vezi definitia »
AZIMIOÁRĂ, azimioare, s. f. Diminutiv al lui azimă. – Azimă + suf. -ioară. Vezi definitia »
EPENDIMÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului ependimului. [< fr. épendymite]. Vezi definitia »
bașoldínă (bașoldíne), s. f. – Femeie grăsană, umflată. – Var. bașo(a)ld(in)ă, bașerdină, bașoldie, beșoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în mod capricios prin false analogii, și bazat pe un prim element ușor de distins: vb. a băși (Tiktin, DAR); țig. bašav „a cînta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de înțeles; sau mai probabil țig. beš „așază-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populară, de șoldie „cu șolduri mari, lată în șolduri”, de la șold, cf. și șoldină; ar putea fi prin urmare o formație, sau cel puțin o interpretare glumeață, ca în baș-calic, baș-rachiu, baș-răzeș, și ar însemna „toată numai carne”, sau „umflată ca o șuncă”. În beșoandră este evidentă contaminarea cu băși și beșniță. Scriban preferă să plece de la rus. lošadĭnyĭ „căluț”. Vezi definitia »
FILACTÉRĂ s. f. 1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor. 2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei. 3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente). 4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite. (< fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z