PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”. Vezi definitia »

DIBÁZIC adj. (despre acizi) care posedă două funcții bază; bibazic. (< fr. dibasique) Vezi definitia »

FONOGÉNIC, -Ă adj. (Despre voce) Care se pretează la înregistrare. [< fr. phonogénique]. Vezi definitia »

DIORÁMIC, -Ă, dioramici, -ce, adj. Care aparține unei diorame, privitor la o dioramă. [Pr.: di-o-] – Din fr. dioramique. Vezi definitia »

DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu însușirea de a se deplasa din regiunile cu câmp magnetic mai intens către regiunile cu câmp magnetic mai slab. [< fr. diamagnétique, cf. gr. dia – între, fr. magnétique]. Vezi definitia »