CURMÉI, curmeie, s. n. 1. Bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită). 2. (Reg.) Mlădiță care crește din tulpina viței de vie. – Curm + suf. -ei. Vezi definitia »

BOTÉI, boteie, s. n. Cârd, ciopor (de oi, de cerbi etc.). Vezi definitia »

GRIVÉI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei. Vezi definitia »

bei, beiuri, s. n. partea plină a arșicului de miel (câștigătoare în jocul de copii „siciu-bei”). Vezi definitia »

BÎTCA DOAMNEI, înălțime (457 m alt.), la marginea de V a municipiului Piatra-Neamț, unde a fost descoperită o cetate geto-dacică (sec. 1 î.Hr.-1 d. Hr.) cu sanctuar și întărită cu ziduri de piatră. Vezi definitia »