EROZIÚNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere și de săpare a scoarței terestre prin acțiunea unor agenți externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor, cauzată de agenți fizici, chimici, mecanici sau apărută în urma unei inflamații; excoriație. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. érosion, lat. erosio, -onis. Vezi definitia »

MICȚIÚNE s.f. Act fiziologic reflex de eliminare a urinei din vezica urinară; urinare. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. miction, lat. mictio]. Vezi definitia »

RAMIFICAȚIÚNE s.f. v. ramificație. Vezi definitia »

POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer]. Vezi definitia »

CIRCUMCIZIÚNE s.f. v. circumcizie. Vezi definitia »