ELEGÍE s. f. 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia) Vezi definitia »

ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. Vezi definitia »

NEOECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază ecosistemele recente. (< fr. néoécologie) Vezi definitia »

CONVERSÁȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [Var.: (înv.) conversațiúne s. f.] – Din fr. conversation, lat. conversatio, -onis. Vezi definitia »

IRIDOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. [Gen. -iei. / < fr. iridoscopie]. Vezi definitia »