OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. ◊ Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »

nobilitaricésc, nobilitariceáscă, adj. (înv.) nobiliar; boieresc. Vezi definitia »

disc (díscuri), s. n. – Placă circulară și plată. – Var. (înv.) discos. Mr. discu. Gr. δίσϰος, în parte prin intermediul sl. disk(o)ŭ (Murnu 18), și modern din fr. disque. – Der. discobol, s. m., din fr. Vezi definitia »

BANDITÉSC, -EÁSCĂ adj. De bandit, tâlhăresc. [< bandit + -esc]. Vezi definitia »

GIGANTÉSC, -Ă, gigantești, adj. (Livr.) Gigantic. – Din fr. gigantesque. Vezi definitia »