Definita cuvantului bonaventura
BONAVENTURA, Giovanni di Fidanza (c. 1217-1274), filozof și teolog italian. Călugăr franciscan, episcop, apoi cardinal. Continuator al tradiției augustiene și critic al lui Toma d’Aquino. A considerat posibilă cunoașterea lui Dumnezeu numai prin experiența mistică („Călăuza sufletului întru Dumnezeu”, „Despre ridicarea artelor liberale spre teologie”). Canonizat în 1482.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bonaventura
/cultura de camp,din care se cultiva porumbul,folosit in gospodarie sub forma de malai.papusoiul mai are si matase de porumb,fiind folosita la incizii sub forma de ceai diuretic/ Vezi definitia »
lătrá (látru, lătrát), vb. – A scoate sunete specifice cîinilor. Mr. alatru, alătrare, megl. latru, istr. lǫtru. Lat. latrāre (Pușcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928; Pascu, I, 30; DAR), cf. it. latrare, cat. lladrar, sp. ladrar. – Der. lătrat, s. n.; lătrător, adj. (care latră); lătrător, s. m. (cîine); lătrătură, s. f.; alătra, vb. (Olt., Banat, a lătra), cu a-, cf. acoperi, sau direct din lat. allatrare (Scriban). Vezi definitia »
RESTRUCTURÁ vb. I. tr. A reorganiza pe noi baze, a da o nouă structură. [Cf. fr. restructurer, it. ristrutturare]. Vezi definitia »
GARÁ vb. I. tr. A adăposti într-un garaj sau într-un depou (automobile, tramvaie etc.); a trage pe o linie de garaj (o locomotivă, un tren). [< garaj]. Vezi definitia »
SATARÁ, satarale, s. f. Dare excepțională (în afara dărilor obișnuite) percepută în țările românești. – Cf. tc. musadére „confiscare”. Vezi definitia »