ÁPIO s.m. Denumire comercială pentru varietatea de țelină de la care se consumă tulpina groasă, nu rădăcina (Apium graveolens, varietate dulce), din sp. apio. Vezi definitia »

CONCHILIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „scoică”. [Pron. -li-o-. / < fr. conchylio-, cf. gr. konkhylion]. Vezi definitia »

RÁDIO² I. s. n. 1. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop. 2. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio² (I, 1). 3. instituție care dirijează problemele referitoare la radio² (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio² (I, 1). 3. referitor la radiația electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio) Vezi definitia »

ADÁGIO I. adv. (muz.) lent. II. s. n. 1. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo. 2. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet. (< it. adagio) Vezi definitia »

olió interj. – Vai! – Var. olea, oleu, oleleu, oleoleo. Creație expresivă, cf. aoleu. – Der. olălău, s. n. (gălăgie, larmă, scandal); olicăi (var. olicări, olecăi), vb. refl. (a se plînge, a se jelui); olecăitură, s. f. (înv., plîngere). Pentru formarea ultimelor der., cf. aolică (după Cihac, II, 227 și Tiktin, din bg. olelikam, sb. lelekati). Vezi definitia »