promuciór s.n. sg. (reg.) cerul înnorat la asfințit. Vezi definitia »

Purtător de Dumnezeu se numește „teofor” în grecește. Cine-i teofor poate să fie în același timp și „hristofor”, purtător de Hristos. Vezi definitia »

COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor]. Vezi definitia »

Dregator insarcinat cu pastrarea sigiliului domnesc – din turcismul muhurdar. Vezi definitia »

neastâmpărătór, neastâmpărătoáre, adj. (reg.; despre copii) neastâmpărat. Vezi definitia »