Definita cuvantului bonomi
BONOMI, Ivanhoe (1873-1951), om politic italian. Socialist reformator. Ca ministru de Război (1920) a negociat Tratatul de la Rapallo. Prim-min. (1921-1922; 1944-1945). S-a retras din viața politică fiind în opoziție cu ideile lui Mussolini. În 1940 s-a alăturat mișcării antifasciste, devenind liderul ei în 1942.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bonomi
PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă. Vezi definitia »
jimí (-mésc, -ít), vb. – A fierbe, a mișuna. Origine necunoscută. Ar putea fi în legătură cu sl. žęti „a stoarce”, a cărui temă la prezent este žimą, cf. jintui, jintiță; sensul de „a fierbe” ar proveni în acest caz, de la procedeul ce constă în a stoarce grăsimea jumărilor în foc, cf. bg. žumerki, sb. žmire, rom. jumări; însă toate acestea par incerte. DAR se referă, desigur greșit, la alb. dhemëz „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloată), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloată), probabil în loc de jumet-ie (după DAR, prin încrucișare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, fărîmituri). Vezi definitia »
adormí (adórm, adormít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz). Vezi definitia »
GERMI- elem. „germen”. (< fr. germi-, cf. lat. germen) Vezi definitia »
MI1 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a treia a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. (< it. mi) Vezi definitia »