ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate și rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care crește părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei. Vezi definitia »

arenacéu, -ée I. adj. De consistența nisipului. II. s.n. Țestul unor foraminifere fosile din particule fine de nisip. (< fr. arénacé) Vezi definitia »

FULÉU s. n. 1. alergare în pas mare. 2. distanță parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ și până îl atinge din nou. ◊ lungimea pasului la patrupede. (< fr. foulée) Vezi definitia »

ULÉU s. m. v. uliu. Vezi definitia »

jochéu (jochéi), s. m. – Călăreț specializat în conducerea cailor la jocurile de curse. Engl. jockey, prin intermediul fr. Vezi definitia »