Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma. Vezi definitia »
FIBROZÍTĂ s. f. inflamație a țesutului fibros (peri)articular, de origine reumatismală. (< engl. fibrositis) Vezi definitia »
HELMINTIÁZĂ, helmintiaze, s. f. Infestare cu viermi paraziți intestinali, întâlnită mai ales la copii. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. helminthiase. Vezi definitia »
PARODONTÍTĂ, parodontite, s. f. (Med.) Inflamație a parodonțiului. – Din fr. pamdontite. Vezi definitia »
presúră (présuri), s. f. – 1. Gen de păsări cîntătoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se așază deasupra stogului, pentru a-i mări rezistența la vînt. Origine îndoielnică. După opinia mai plauzibilă (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prŭsi „piept”, datorită petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. Legătura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesŭl (Scriban) este dubioasă. Vezi definitia »