Teosofia, după cum arată și numele (gr. theos – Divinitate, Zeu, Dumnezeu și gr. sophia – înțelepciune), înseamnă cunoașterea înțelepciunii divine, putând fi definită ca un ansamblu de adevăruri ce stau la baza religiilor. Ea este la fel de veche ca și lumea, de aceea, mai poartă și numele de „Înțelepciune antică“. Teosofia redă omenirii învățătura pierdută a antichității, ȘTIINȚA SUFLETULUI, luminând scrierile sfinte ale tuturor religiilor, relevând sensul lor esoteric, justificându-le în fața rațiunii, dar și a intuiției. Teosofia este adevărul aflat la baza tuturor religiilor. Este Gnosa creștinilor, Sufismul mahomedanilor ori Brahma-Vidya a indienilor. Teosofia are două principii de bază: imanența lui Dumnezeu și, ca un corolar la acest adevăr suprem, fraternitatea și solidaritatea umană. Dumnezeu este peste tot, în toate. Spiritul care este întâlnit în orice, de la arhanghel la atom, este viața vețnică, este El, Unicul, este Dumnezeu. Vezi definitia »

AUTOELOGIÁ, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto¹- + elogia. Vezi definitia »

DESFIÁ, desfiez, vb. I. Tranz. A anula o înfiere. [Pr.: -fi-a] – Des¹- + [în]fia. Vezi definitia »

SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer) Vezi definitia »

scîlciá (-iéz, -át), vb. – 1. A strica ștaifurile. – 2. A strica, a desfigura, a strîmba. – 3. (Trans.) A scutura. – Var. (Trans., Olt.) scălcia, scîlcii. Var. a lui stîlci „a strica”, pornind de la pronunția primitivă, conformă sl., *stlci sau *stlîci: schimbarea lui stl › scl este normală, cf. sclifosi. Der. din sl. sŭklŭciti „a încreți” (Cihac, II, 723, cf. cîlți), din lat. calcāre (Tiktin), de la un *calce „călcîi” ‹ lat. calcem (Candrea) sau din bg. izkulčam „a se deplasa rapid” (Pușcariu, Dacor., III, 689), nu este probabilă și nu explică der. Sensul 3 ar putea fi efectul unei confuzii cu sgîlțîi. Der. scîlcea (var. scîlcează, scălcează), s. f. (lemn cu care se bate țesătura în război, pentru a o îndesi; lopată; unealtă de pescuit). Vezi definitia »