COLOFÓNIU s. n. substanță rășinoasă prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. (<germ. Kolophonium, ngr. kolofonion) Vezi definitia »

VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [Pron. -riu. / < lat. valetudinarium]. Vezi definitia »

ATANASIU, Vasile (1886-1964, n. Tîrgoviște), general român. S-a distins în bătălia de la Mărășești (1917). Comandant al Corpului III de armată (1940-1943) pe Frontul de Est, apoi comandantul Armatei I Române pe Frontul de Vest. Vezi definitia »

HABACÍU, habacii, s. m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”. Vezi definitia »

LÚCIU, -IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care lucește (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru¹, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ◊ Expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie. (Adverbial) Sărac luciu = foarte sărac. ♦ Lipsit de obstacole, neted; deschis. 3. (Despre terenuri, drumuri etc.) Acoperit de gheață; lunecos. II. S. n. Aspect al suprafeței unui solid, datorit reflexiei luminii; suprafață strălucitoare a unor obiecte care răsfrâng razele de lumină. ♦ Fig. Strălucire, splendoare. ♦ Lustru. – Din luci (derivat regresiv). Vezi definitia »