MEȘTEȘÚG, meșteșuguri, s. n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupație, îndeletnicire; meșteșugărie. 2. Ramură, disciplină (a științei, a artei); știință, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate, talent. ♦ Artă, măiestrie; (rar) acțiune realizată cu pricepere, cu măiestrie. 4. Acțiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean). ♦ (Pop.) Viclenie, tertip, înșelătorie. II. (Înv. și pop.; concr.) 1. Unealtă, instrument. 2. Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meșteșugire. – Din magh. mesterség. Vezi definitia »

MOTOPLÚG s.n. Plug greu mecanic sau adaptat la un tractor. [< rus. motoplug, cf. engl. motoploygh, germ. Motopflug]. Vezi definitia »

FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. Vezi definitia »

BELȘÚG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșúg, bilșúg s. n.] – Magh. böség. Vezi definitia »

-FÚG elem. „care alungă, respinge”. (< fr. -fuge, cf. lat. fugus) Vezi definitia »