RĂTUTÍ, rătutesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni. – Et. nec. Vezi definitia »

C.A. ROSETTI 1. Com. în jud. Buzău; 4.656 loc. (1991). 2. Com. în jud. Tulcea, pe grindul Letea, în Delta Dunării; 1.356 loc. (1991); cherhana (Periprava). Vezi definitia »

prilestí (-tésc, -ít), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv. Vezi definitia »

NABÍȘTI s. m. pl. grup de pictori francezi de la sfârșitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică și simbolistă. (< fr. nabi) Vezi definitia »

CẤȘTI, câștiuri, s. n. (Înv.) Sumă de bani plătită cuiva la date fixe și care reprezintă de obicei o rată din arenda unei moșii. – Din tc. kıșt. Vezi definitia »