CALM, -Ă I. adj. 1. în stare de liniște deplină. 2. stăpânit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. II. s. n. 1. stare de nemișcare; liniște deplină. ♦ ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului și mișcări ascendente. ◊ zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vânturile sunt foarte slabe. 2. stăpânire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sânge rece. (< fr. calme) Vezi definitia »

olm s. m. / s. n. Vezi definitia »

BIBLIOFÍLM s. n. copie fotografică pe film cu bandă îngustă a unui text. (< fr. bibliofilm) Vezi definitia »

ROTOFÍLM s. n. peliculă fotografică specială folosită la executarea formelor de tipar cilindrice. (< germ. Rotofilm) Vezi definitia »

HOLM, holmuri, s. n. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; delușor, movilă. – Magh. halóm (cf. ucr., rus. holm). Vezi definitia »