IUȘNÍ, iușnésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A iuști². (cf. iuști) Vezi definitia »

DESȚEPENÍ, desțepenesc, vb. IV. Refl. (Despre corp sau mușchi, p. ext. despre ființe) A nu mai fi țeapăn sau înțepenit; a-și recăpăta elasticitatea. – Din des¹- + [în]țepeni. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni. Vezi definitia »

SALIÉNI s. m. pl. Nume dat la romani preoților zeului Marte. [Pr.: -li-eni] – Din fr. saliens. Vezi definitia »

MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog. Vezi definitia »