DEMÉNȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia) Vezi definitia »

MIRIÁDĂ, miriade, s. f. (Livr.; mai ales la pl.) Număr, cantitate foarte mare [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriade. Vezi definitia »

CONSONÁNȚĂ, consonanțe, s. f. 1. (Muz.) Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Fig. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din fr. consonance. Vezi definitia »

TURMUȘOÁRĂ, turmușoare, s. f. Turmuliță. – Din turmă + suf. -uș-oară. Vezi definitia »

gafeuză [pron. gaföză] (feu-ză) s. f., g.-d. art. gafeuzei; pl. gafeuze Vezi definitia »