ORICÁLC s. n. metal prețios (bronz) la greci și romani, pentru confecționarea de bijuterii și de statui. (< fr. orichalque, gr. oreikhalkos) Vezi definitia »

FOTOCÁLC s. n. calc (1) obținut prin acțiunea luminii. (< fr. photocalque) Vezi definitia »

pîlc (pî́lcuri), s. n. – Trupă, gloată, mulțime. – Var. polc. Sl. plŭkŭ „grămadă” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 239), din germ. Volk (Miklosich, Fremdw., 118), cf. pol. polek, pułk, rus. polk. – Der. pîlcui, vb. refl. (înv., a se grupa, a se așeza în ordine); polcovnic, s. m. (înv., colonel, comandant de regiment), din pol. połkownik, rus. polkovnik, mai ales în Mold. Din rom. provine ngr. πολϰόβνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). Vezi definitia »

BISÚLC, -Ă adj. (Despre animale) Cu copitele despicate. [Cf. fr. bisulque, lat. bisulcus]. Vezi definitia »

DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque) Vezi definitia »