vântoáse (iele) s. f. pl. Vezi definitia »

SEÑORÍTA s.f. Domnișoară. [Pron. se-nio-. / < sp. señorita]. Vezi definitia »

ciohérse, s.f. pl. (reg.) tot ce au ciobanii la stână; ciurăi, cotrobențe, catrafuse. Vezi definitia »

șáse num. – 1. Numărul de după cinci. – 2. (Arg.) Atenție, ai grijă! – Var. Mold. șese. Mr. șase, megl. șasi, istr. șǫse. Lat. sex (Tiktin, ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885; Pascu, Arhiva, XV, 447), cf. it. sei (v. mil. sexe), prov. sieis, fr. six, cat. sis, sp., port. seis. Fonetismul este greu de explicat. E final se consideră de obicei analogic, ca în cinque, septem; dar există și posibilitatea unui e epentetic, comun în gr. din Italia de Sud (cf. Kapsmann, Byz. Z., XLVI). În compunere, șase se reduce de obicei la șai- (șaisprezece, șaizeci, în loc de șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc). Acest rezultat a fost considerat identic cu cel din it. (Tiktin), sau produs prin analogie cu doisprezece, treisprezece (Pușcariu), sau ca rezultat normal a lui sex (Pascu). Pare mai curînd efectul unei disimilări: șesesprezece › *șaesprezece, datorat repeziciunii cu care se numără, ca în patrusprezece ‹ paisprezece (unde disimilarea se produce între tr și pr, cf. patruzeci, care nu are formă abreviată), ca și in limbajul familiar din Munt., treispece, paispce, cinspce etc. În fine, uzul argotic este greu de explicat, dar cf. fr. vingt-deux „atenție la” și rom. zexe „ei, ași!” din germ. sechs „șase”. Pentru această der. cf. Iordan, BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la șest, v. aici). – Der. șesime, s. f. (a șasea parte). Vezi definitia »

NOTA ȘASE nouă cu coada-n sus, nouă-ntors, umflat. Vezi definitia »