páos s. m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apă și miere, care se duce la înmormîntare împreună cu un colac și o lumînare; cu vinul se stropește mortul; colacul și lumînarea se dau de pomană. – Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsă „sfîrșit”. Probabil lat. *pausum din pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea), cf. gr. παύσης. E dubletul lui pauză, s. f. (odihnă), din fr. pause. Vezi definitia »

ASZTALOS [ɔstɔloș], Istvan (1909-1960, n. Micăsasa, jud. Sibiu), scriitor maghiar din România. Proză cu accente autobiografice, inspirată din viața satului transilvan sau din colectivizarea agriculturii („Vîntul nu se stîrnește din senin”). Literatură pentru copii, piese de teatru, reportaje: un „Jurnal de război”, relatînd tragediile provocate de regimul horthyst. Vezi definitia »

IMPETUÓS, -OÁSĂ adj. năvalnic, tumultuos. (< fr. impétueux, lat. impetuosus) Vezi definitia »

țâmpós, -oásă, țâmpóși, -oáse, adj. (reg.) cu coapse pline. Vezi definitia »

PRIMEJDIÓS, -OÁSĂ, primejdioși, -oase, adj. Care constituie o primejdie, o amenințare pentru cineva sau ceva; periculos. ♦ Riscant. [Pr.: -di-os] – Primejdie + suf. -os. Vezi definitia »