mítră (mítre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitră. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, parțial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropolă, s. f. (capitală), din fr. métropole; metropolitan, adj. (al capitalei). Vezi definitia »

ARGINÍNĂ s. f. (Biol.) Aminoacid care există în proteine și participă la sinteza ureii în ficat. – Din fr. arginine. Vezi definitia »

CREOLÍNĂ s. f. Soluție obținută dintr-un amestec de crezoli și hidrocarburi aromatice, hidroxid de sodiu și apă, întrebuințată ca dezinfectant. [Pr.: cre-o] – Din fr. créoline. Vezi definitia »

suprareáță, supraréțe, s.f. (reg.) șură în care se păstrează fânul. Vezi definitia »

PIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr. pyrite]. Vezi definitia »