încăpeá (încáp, încăpút), vb. – 1. A fi cuprins într-un spațiu. – 2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. – 3. A se cuveni, a se cădea, a fi posibil (mai ales în propoziții negative). – 4. A ajunge la un rezultat, a obține, a dobîndi. – Mr. ncap, megl. (a) ncap. Lat. capēre (Pușcariu 809; Candrea-Dens., 839; REW 1625; DAR), cf. it. capere, prov., sp., port. caber. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 182 și Corominas, I, 555-6. – Der. încăpere, s. f. (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; concepție; cameră, odaie); încăpător, adj. (spațios); neîncăpător, adj. (strîmt); încăpătoare, s. f. (înv., capacitate). Vezi definitia »

ÎNTREVEDEÁ vb. II. tr. 1. A vedea, a zări vag; a întrezări. 2. (Fig.) A prevedea, a desluși. [P.i. întrevăd. / după it. intravedere, fr. entrevoir]. Vezi definitia »

turbure(a), s.f. (reg.) hasmațuchi. Vezi definitia »

OPĂCEÁ, opăcele, s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui opacă. Vezi definitia »

atingerea a dou persoane Vezi definitia »