STERNOCLEIDOMASTOIDIÁN adj. m. Mușchi sternocleidomastoidian = mușchi pereche care se fixează de stern, de claviculă și de apofiza mastoidă. [Pron. -cle-i...-sto-i-di-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. sterno-cléido-mastoïdien]. Vezi definitia »

EURAFRICÁN, -Ă adj. referitor în același timp la Europa și Africa. (< fr. eurafricain) Vezi definitia »

CLAN s.n. 1. Comunitate umană din orânduirea primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (la scoțieni și la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracțiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan]. Vezi definitia »

ROZACRUCIÁN, -Ă I. s. m. f. membru al unei confrerii de iluminați care exista în Germania în sec. XVII; complotist, conspirator. II. adj. referitor la rozacrucieni. (< fr. rosicrucien) Vezi definitia »

maidán (maidáne), s. n. – 1. (Înv.) Piață. – 2. (Înv.) Domeniu, teren, moment sau loc propice. – 3. (Mold.) Tîrg,. obor. – 4. Cîmp, teren pe raza unei localități. – Var. me(i)d(e)an. Mr. migdane, megl. migdan. Tc. (arab.) maidan, meidan (Miklosich, Türk. Elem., II, 155; Eguilaz 452; Roesler 598; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1364; Ronzevalle 167), cf. ngr. μεϊντάνι, alb., pol., rus. mejdan, bg., sb. medan, v. port. midan. Vezi definitia »