PAKISTANÉZ, -Ă, pakistanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Pakistanului sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparține Pakistanului sau pakistanezilor (1), privitor la Pakistan sau la pakistanezi, originar din Pakistan. – Pakistan (n. pr.) + suf. -ez. Vezi definitia »

DANÉZ, -Ă, danezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Danemarcii sau este originară din Danemarca. 2. Adj. Care aparține Danemarcii sau populației ei; privitor la Danemarca sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de danezi. – Din it. danese. Vezi definitia »

DIÉZ s.m. (Muz.) Semn care se pune înaintea unei note pentru a-i ridica valoarea cu un semiton; (p. ext.) interval de un semiton cu care se urcă o notă. // adj. (Despre note) Ridicat cu un semiton. [Pron. di-ez. / < fr. dièse, it. diesis]. Vezi definitia »

SIAMÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Siam. II. adj. referitor la Siam (Thailanda). ♦ frați ĩ sau surori ĕ = gemeni care s-au născut cu corpurile lipite; (fig.) prieteni nedespărțiți; pisică ~ă = rasă de pisici cu ochi albaștri, cu părul cafeniu, mătăsos și coada scurtă, originară din Extremul Orient. III. s. f. 1. limbă vorbită de siamezi. 2. fotoliu dublu cu spătarele îndreptate în sens opus. (< fr. siamois) Vezi definitia »

CHINÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China. II. adj. care aparține Chinei sau chinezilor. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi. (< China + -ez) Vezi definitia »