CENS s.n. 1. Recensământ făcut din cinci în cinci ani în vechea Romă asupra cetățenilor și a averii lor. ♦ Cens electoral = cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales. 2. (În orânduirea feudală) Prestație anuală în bani sau în natură, datorată de posesorul pământului seniorului său feudal. [Pl. -suri. / < lat. census, cf. fr. cens, it. censo]. Vezi definitia »

Sens regional in Tara Oasului: a aranja, a pregati, a servi. Ex. Păruieste masa. Păruieste casa ca vin sarbatorile. Vezi definitia »

albigéns adj. m., s. m., pl. albigénsi; adj. f., s. f. albigénsă, pl. albigénse Vezi definitia »

afrikaans (limbă) [pron. africáns] (a-fri-kaans) s. f. Vezi definitia »

IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus. Vezi definitia »