Definita cuvantului alaltăieri
ALÁLTĂIERI adv. În ziua care precedă ziua de ieri. ◊ De ieri, de alaltăieri = de puțin timp. Mai alaltăieri = zilele trecute. – Din alaltă (= aialaltă) + ieri.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alaltăieri
ACOPERÍ, acópăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. ♦ Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acóperă, conj. pers. 3: acópere] – Lat. acco(o)perire. Vezi definitia »
mădărí (-résc, -ít), vb. – A mima, a momi. Origine incertă, probabil expresivă, cf. nineri. Relația cu sl. mudlĕti „a întîrzia” (Cihac, II, 180) este foarte îndoielnică, ca și cea cu germ. maddern (Scriban). În Mold. și Trans. – Der. mădăran, s. m. (încrezut, înfumurat); mădăritură, s. f. (înv., alintare). Aceleași intenții expresive pare să-i aparțină și mărdăși (var. mărdăgi, mărdăci), vb. (a murdări, a păta), cf. modîrlă. Vezi definitia »
CARACAȘÍCURI s. n. pl. (Reg.) Obiecte mărunte, fără valoare. – Et. nec. Vezi definitia »
víneri s. f. – A cincea zi a săptămînii. – Mr. vińiri, megl. viniri, istr. virer. Lat. vĕnĕris (Diez, I, 441; Pușcariu 1897), cf. it. venerdi, prov., cat. divenres, fr. vendredi, sp. viernes. – Der. vinerel, s. m. (nume de bou născut într-o vineri); vinerică (var. vinerea), s. f. (nume de vacă născută într-o vineri); vineriță, s. f. (vinețică, Ajuga reptans), rezultat din confuzia cu vinețică. Vezi definitia »
DENDROFÓRI s. m. pl. (ant.) nume dat purtătorilor de arbori tineri la procesiunile închinate zeiței Cibele și lui Bacus. (< dendro- + -for2) Vezi definitia »