AFORTIÓRI adj. (Liv.) Care se impune cu necesitate, care este necesar. ♦ Formă de raționament constând în trecerea de la o judecată la alta datorită faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri sau chiar mai multe. [< lat. a fortiori – cu atât mai mult]. Vezi definitia »

maistorí, maistorésc, vb. IV (reg.) a practica o meserie. Vezi definitia »

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar. Vezi definitia »

simberí, simberésc, vb. IV (înv.) a presupune. Vezi definitia »

KÉRI s.m.pl. (Mit.) Spiritele morților la greci. [Sg. ker. / < germ. Keren]. Vezi definitia »