MOCĂÍT, -Ă, mocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoana) care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet. 2. (Persoană) care își pierde vremea cu nimicuri. [Pr.:-că-it] – V. mocăi. Vezi definitia »

MEDITARISÍT adj. v. meditarisi. [Sinonime] Vezi definitia »

scutecít, -ă, adj. (înv.) care dispune de formații chitinoase cu rol protector; acoperit cu scuturi (plăci) chitinoase (la unele viețuitoare). Vezi definitia »

ECLOGÍT s.n. Rocă metamorfică, cu structură granulară, compusă din piroxen alcalin verde și din granat² roșu. (din fr. éclogite) Vezi definitia »

DACÍT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, din cuarț, feldspat etc. (< fr. dacite) Vezi definitia »