ȚIU¹ interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Vezi definitia »

toporășíu, toporășíe, adj. (reg.; înv.) violet. Vezi definitia »

PEȘINGÍU, peșingii, s. m. Slujbaș care era însărcinat cu strângerea banilor (din dări etc.). – Peșin + suf. -giu. Vezi definitia »

CALÍCIU, calicii, s. n. 1. (Bot.) Învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite. 2. Vas liturgic de forma unei cupe; potir (2). 3. (Anat.) Zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet. – Din fr. calice, lat. calyx, -cis. Vezi definitia »

ACERATÉRIU s. m. Mamifer fosil neozoic, strămoș al rinocerului, caracterizat prin absența cornului. [Var.: acerathérium s. m.] – Cuv. lat. Vezi definitia »