ceplác, cepláci, s.m. (înv.) golan, nevoiaș. Vezi definitia »

hac (hácuri), s. n. – Retribuție, remunerație, răsplată, salariu, leafă. – Mr. hache. Tc. hakk „drept” (Șeineanu, II, 193; Meyer 145; Ronzevalle 81), cf. ngr. χάϰι, alb. hak, sb., bg. hak (Berneker 383). Sec. XVIII, înv., astăzi se folosește numai în expresia a-i veni de hac, cf. ngr. λέου ἔνα χάϰϰ. Din rom. provine rut. hak (Berneker 383). Vezi definitia »

ștrac, ștrácuri, s.n. (reg.) cârlig de care se agață pieile la tăbăcărie. Vezi definitia »

BAIBARÁC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak. Vezi definitia »

GENEZIÁC, -Ă adj. referitor la geneză (3). (< fr. génésiaque) Vezi definitia »