CHEI, cheiuri, s. n. 1. Construcție amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor; p. ext. stradă de-a lungul și la marginea unei asemenea construcții. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai. Vezi definitia »

ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. Vezi definitia »

cocoșléi, cocoșléi, s.m. (reg.) pasărea denumită ciorică. Vezi definitia »

a avea condei expr. a avea talent la scris Vezi definitia »

poderéi, poderéie, s.n. (reg.) 1. platou, podiș, tăpșan mic. 2. poiană, luminiș, ochi de pădure, podei, poieniș. 3. movilă. Vezi definitia »