PRUNÚȚ, prunuți, s. m. Prunișor. – Prun + suf. -uț. Vezi definitia »

SFIÉȚ, SFIÁȚĂ, sfieți, -e, adj. (Înv.) Sfios. [Pr.: sfi-eț] – Sfii + suf. -eț. Vezi definitia »

STRUȚ², struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț¹ (cu sensul după germ. Strauss „struț¹” și „buchet”). Vezi definitia »

streléț, streléți, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători arcași (în Țările române). 2. soldat din garda țarului în Rusia. Vezi definitia »

șterț¹, ștérțuri, s.n. (reg.) 1. băț mai gros la un capăt, cu care se mestecă zerul și laptele în care s-a pus cheag. 2. fitil pentru opaiț făcut din cârpă; opaiț. 3. lampă de mină portativă, asemănătoare cu un opaiț, folosită în trecut; lampa minerului. 4. băț cu pămătuf la un capăt, folosit pentru a curăța vatra cuptorului sau coșul casei. 5. mătură uzată. 6. făcăleț de mestecat mămăliga. 7. (în forma: ștearț) candelă. 8. felinar portativ. 9. (în forma: știarț) flacără. 10. fitil, feștilă. Vezi definitia »