pólză s. f. – Folos, cîștig. Sl. polĭza (Tiktin). Sec. XVII, înv. ca și der. polzui, vb. (a cîștiga), din sl. polizevati; polzuință, s. f. (folos). Vezi definitia »

HEMICELULÓZĂ, hemiceluloze, s. f. Polizaharidă^{Vezi nota} complexă, larg răspândită la plantele superioare. – Din fr. hémicellulose. Vezi definitia »

SPELEOTÉMĂ s. f. concrețiune a peșterilor, prin precipitare fizico-chimică. (< engl. speleotheme) Vezi definitia »

LÉICĂ¹ s. f. (Pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. lĕlka „cumnată”. Vezi definitia »

POLINEVRÍTĂ, polinevrite, s. f. Boală a nervilor periferici, caracterizată prin alterarea mai multor trunchiuri nervoase și ramuri terminale. – Din fr. polynévrite. Vezi definitia »