LÓGOS, logosuri, s. n. 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică, rațiunea cosmică sau destinul, o ipostază a divinității, cuvântul divin. 2. (Ir. și fam.) Cuvântare, discurs. – Din ngr. lógos, fr. logos. Vezi definitia »

FERÓS, -OÁSĂ adj. (despre compuși, minereuri) care conține fier bivalent. ♦ oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul. (< fr. ferreux) Vezi definitia »

stingăciós, stingăcioásă, adj. (înv.) care se stinge cu ușurință. Vezi definitia »

BELICÓS, -OÁSĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux) Vezi definitia »

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepționale, care face minuni. ◊ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme și legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus) Vezi definitia »