INDUCTÓR, -OÁRE adj. (Electr.) Care produce un câmp electromagnetic ce acționează asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inducție. // s.n. 1. Parte a unei mașini electrice în care se formează curentul de inducție. 2. Mic generator electric manual care funcționează prin inducție electromagnetică. [Cf. fr. inducteur]. Vezi definitia »

prezentator, prezentatori s. m. (intl.) avocat. Vezi definitia »

DOCUMATÓR s. n. aparat plan de microfilmare a documentelor de arhivă. ◊ (cinem.) instalație gen trucă verticală servind pentru reproducerea în format fotografic sau cinematografic a diapozitivelor sau a machetelor desenate ori pictate, de diverse dimensiuni. (< germ. Dokumator) Vezi definitia »

COLIMATÓR, colimatori, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. Instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. 3. (În expr.) A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. – Din fr. collimateur. Vezi definitia »

ATOTVĂZĂTÓR, -OÁRE, atotvăzători, -oare, adj. Care vede tot. [Var.: atoatevăzătór, -oáre adj.] – Din atot- + văzător. Vezi definitia »