HIPERPROTEINEMÍE, hiperproteinemii, s. f. (Med.) Creștere a cantității de proteine din sânge peste concentrația normală; cantitate de proteine care depășește concentrația normală în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. hyperprotéinémie. Vezi definitia »

Bíblie (cartea de bază a creștinismului) (Bi-bli-e) s. propriu f., art. Bíblia, g.-d., art. Bíbliei Vezi definitia »

ANTROPOZOFÍE s. f. concepție și credință mistico-religioasă care înlocuiește pe Dumnezeu, cu ființa umană divinizată. (< fr. anthroposophie) Vezi definitia »

EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio) Vezi definitia »

socríe, socríi, s.f. 1. (pop.) soacră. 2. (înv. și reg.) faptul de a deveni soacră sau socru (la nuntă); starea de soacră sau de socru; socreală. 3. (reg.; la pl.) daruri pe care le primesc rudele mirelui de la rudele miresei. Vezi definitia »